Fiind la vârsta în care trebuia să fac un pas fundamental pentru viitorul meu, am decis să mă aliniez basarabenilor care îşi fac studiile în România. Galaţiul mi-a trezit din start o simpatie, şi într-un final am reuşit să fiu studentă aici, la Universitatea “Dunărea de Jos”. Din primele zile de facultate am încercat să cunosc mediul gălăţean şi să-i descopăr atât orizontul senin, cât şi pe cel gri. Despărţirea de ţara mea mamă – Basarabia, şi venirea într-un alt spaţiu românesc, care totuşi e diferit de cel care înseamnă ”acasă” m-a determinat să-mi stabilesc câteva scopuri esenţiale pentru viaţa mea de studentă. Ca şi orice alt basarabean, acceptat la studii în România, nu puteam să trec peste dorinţa de a mă încadra într-un anturaj ce s-ar raporta armonios la aştepteptările mele. Este evident că cercul organizaţiilor de studenţi basarabeni din Galaţi a fost prima mea opţiune. Am gândit că activităţile ce stimulează spiritul civic, promovează voluntariatul şi contribuie la dezvoltarea personală ar trebui să se plaseze pe un loc prioritar în viaţa unui student.

 Salut cu mult respect prezenţa organizaţiilor de studenţi basarabeni din Galaţi, cele care ştiu, într-adevăr, să se manifeste în tot ce înseamnă cultură. Totuşi este mai dificil să asimilezi noţiunea de ”cultură”, mergând prea des la un ”Basarabian Party” şi mai rar la o activitate de genul ”Basarabia împarte o carte”.

Distanţa dintre aparenţe şi conţinutul realităţii este adesea înşelătoare. Când vrei să te integrezi într-un mediu potrivit dorinţelor unui student curios şi studios, se întâmplă să dai peste un grup de oameni în care 90% sunt entuziasmaţi mai mult decât de orice de un ”party”, iar doar 10% (aici mă refer la conducerea organizaţiilor de basarabeni) încearcă să imprime o linie culturală. Ei bine, în acest caz avântul tău îşi pierde intensitatea. Lucrul în echipă este substanţial într-un astfel de anturaj. Chiar dacă eşti abia în anul I de facultate, proaspăt ieşit de pe băncile liceului, nu trebuie să aştepţi să-ţi zboare fluturii în plasă, ci tu să fii cel care îi prinde.

Greşeala de care dau dovadă organizaţiile de studenţi basarabeni este că nu insuflă această idee membrilor. Contextul de faţă conturează stereotipul preşedintelui suveran – exclusiv el are rolul de a promova un spirit ce se manifestă prin iniţiativă şi inteligenţă. De ce la un training, unde poţi acumula experienţă şi obţine informaţii utile, numărul de membri ai organizaţiilor de studenţi basarabeni se reduce la unul relativ foarte mic, iar la un chef în Club sau în Pub depăşeşte limita rezonabilă? Răspunsul este simplu: lipsa de motivaţie a devenit dominantă. Dacă vrei să primeşti ceva, trebuie să ştii şi ce să oferi.

Nu-i este foarte uşor unui boboc basarabean să se adapteze într-o nouă societate. Organizaţiile de studenţi basarabeni au contribuit la orientarea noastră într-un spaţiu necunoscut şi ne-au ajutat să stabilim relaţii cu oamenii de aici. În perspectivă, această acţiune de voluntariat a provocat sentimente de încântare, însă, fundamentală rămâne motivarea.

Un tânăr vine la studii într-o ţară străină pentru a perservera. Acesta este scopul! Organizaţiile de studenţi basarabeni au rolul primordial de a-i integra pe cei veniți de pe malul stâng al Prutului într-un climat productiv. Bineînţeles că asta o pot face doar doar dacă vor înlătura câteva restanţe de la capitolul organizare, disciplină şi motivare. Ca să rămână loc și de reflexii, hotărăște-te și tu! Carte sau party?

Ruxandra PODLISNIC, student an I Jurnalism, Universitatea Dunărea de Jos