Atât are de plătit sussemnatul pentru „insolența” de a cere pe cale de contencios administrativ obținerea de informații de interes public de la primăria Galați. Am uzat de prevederile Legii 544/2001 pentru a determina autoritatea publică (Primăria Galați) să furnizeze informațiile solicitate. Capcană! S-a dovedit că niște judecători pot oricând să sancționeze interesul legitim de a afla informații de interes public.

Ce dacă faci reclamație administrativă? Nu numai că nu vei primi răspuns, ba dimpotrivă, judecătorii de expresie europeană te pun să plătești cheltuieli de judecată către avocații angajați de instituția publică reclamată. Să te înveți minte să mai ceri informații de interes public, despre anomalii ale administrației publice. Hai, executare silită!

Solicitarea de respectare a Legii a început în anul 2012 și s-a finalizat în 2017

chiar înainte de Crăciun. „Având în vedere cererea de executare silită formulată de creditoarea Municipiul Galați prin Primar, în baza titlului executoriu…etc., emitem prezenta somație, prin care vă punem în vedere să vă conformați dispozițiilor titlului executoriu de a achita creditoarei suma de 1264, 89 lei, reprezentând 1000 lei cheltuieli de judecată și 264,89 reprezentând onorariu executare silită cu TVA inclus”. Așa rezolvă Justiția de România o firească reclamație administrativă, folosită ca ultimă soluție pentru a obține totuși, pe cale legală, răspuns complet la câteva chestiuni de administrație curentă de interes public. Evident, după o procedură prevăzută de Legea 544, reclamația putea fi judecată fără prezentarea părților în instanță (art 666!) și fără taxarea cererii. Dacă instanța constata că răspunsul nu este complet, elimina pretențiile solicitate (formal) și obliga autoritatea pârâtă să facă minimul efort de a răspunde, cetățeanului sau presei. Este o procedura simplă, încercată de multe ori în anii de după apariția Legii 544/2001, privind „liberul acces la informaţiile de interes public”.

Liber este un fel de a spune, căci accesul nu numai că nu este liber, dar este chiar și pedepsit, ca în situația de față

Spune Legea la articolul 1 că: „Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României”? Eh! Fleacuri pentru naivi!

Pârâta Primăria Galați a trimis la lupă grea contra presei casele de avocați Oancea, Damian și asociații și Daghie și asociații (în alte procese)

Timp de doi ani s-a lucrat la confecționarea executării silite, și în septembrie 2017, judecătorul Luminița Morărescu găsește că executarea este „întemeiată și fără cale de atac”, fiind stabilită de titlul executoriu al Tribunalului, din 2013 și de confirmarea făcută de Curtea de Apel Galați.

Chichirezul executării silite simultane/succesive nu e chiar așa de simplu, căci „rămânerea definitivă” stabilită de Curtea de Apel în 2014 este de fapt „întoarcerea” hotărârii date de Tribunal. Tribunalul nu a găsit justificată reclamația jurnalistului și a respins-o, odată cu pretenția pârâtei Primăria Galați (a casei de avocați Oancea, Damian și asociații) de a arunca cheltuielile de judecată în capul jurnalistului. Era notată în decizie și lipsa dovezii achitării onorariului de avocat al casei de avocați.

La Curtea de Apel, judecătorii Gina Ignat, Virginia Dimitriu și Emilia Panțuru au făcut „descoperiri” în procesul șmecheriei în formularea răspunsurilor de interes public

Casa Oancea și Damian (avocat Angela Constantin) a susținut că cererea avea caracterul unei petiții(!) și că instanța de fond de la Tribunal nu a înțeles care este cu adevărat informația publică. Cele trei judecătoare de la Curtea de Apel au înțeles însă, că „trauma” suferită de Casa Oancea este brutală, că nu poate fi suportat așa un delict (comunicarea informațiilor solicitate și stabilirea unui termen) și că jurnalistul trebuie să-și bage mințile în cap, mai ales că nu este prezent la judecată și nici nu a depus întâmpinare (vă dați seama, trebuie plătit avocat ca să faci o întâmpinare de trei-cinci pagini, în care să ceri să fie respectat dreptul prevăzut în Lege!?).

Este de la sine înțeles că dacă respingerea pretențiilor anula cererea, paguba suferită de Primărie era doar de imagine. Primăria nu se mulțumește însă doar cu reprezentarea în procese făcută de proprii juriști, ci își permite luxul de a plăti gras, din bani publici (și iată, și un bonus din buzunarul sâcâitoarei prese independente de politic) Case de avocatură.

„Deranjul” avocaților cere bani mulți – Casa Oancea a cerut Curții cheltuieli de judecată în valoare de 5377,14 lei

după ce a strecurat printre probele de la dosar și chitanța pentru încasarea onorariului de avocat). E drept, Curtea a apreciat ca „disproporționat un asemenea onorariu, în raport de (cu) complexitatea redusă a cauzei, de numărul redus al termenelor de judecată și de actele procedurale întocmite de avocatul pârâtei”, și a apreciat că pretenția jurnalistului de a pretinde aflarea adevărului despre administrația publică trebuie sancționată cu doar 1000 de lei. Irevocabil!

PS: Cu ce solicitări de informații am deranjat Primăria? Cine sunt proprietarii terenurilor/imobilelor de pe str. Dogăriei 70/str. Farului nr 1 care au evacuat chiriașii în stradă (nu se comunică date personale!?), cine a falsificat niște schițe cadastrale în str. Traian nr 318A (nu se putea pomeni de familia Baston?), ce clienți de partid au primit teren în jurul hotelului Faleza, în locul foștilor proprietari (pe respectivele loturi nu sunt numere poștale, dar Primăria le cere pentru „individualizare”- și judecătorii au izbit cu sancțiunea: s-a dat răspuns!). Primarul Marius Stan a condiționat executarea cheltuielilor de judecată cu următorul răspuns: „Depinde cum te comporți!” Comportamentul nu a fost tocmai complice, dar executarea cu suma de 1000 de lei nu a fost activată. Primarul Ionuț Pucheanu nu a stat pe gânduri – când aude de informație publică, scoate imediat pistolul cenzurii și satârul cadoului otrăvit de Crăciun pentru Silviu Vasilache „fără mogul”la Ora 25.

Și totuși, cum ar fi dacă CEDO ar cântări ce spune Justițica de Galați

privind la factura de la fila 38, adică 5377,14 lei onorariu de avocat încasat de SCA Oancea, Damian și Asociații de la Primăria Galați, pentru „un onorariu disproporționat în raport cu complexitatea redusă a cauzei, de numărul redus al termenelor de judecată și de actele procedurale întocmite de avocatul pârâtei (întâmpinare)”?