Laureat al Festivalului de poezie Grigore Hagiu, poetul Ion Bâcu povestește despre mirările și hotărârile unui român uitat în Bugeacul din Ucraina de Sud

Reporter: Românii răspândiți în trei țări la Dunărea de Jos se văd azi la Tg Bujor, la Festivalul de poezie Grigore Hagiu.

Ion Bâcu: Sunt onorat că am fost invitat la Festivalul Grigore Hagiu, după 13 ani de când am câștigat Marele Premiu al Festivalului. Am înțeles acum ceva esențial, de care mi-a amintit din nou poetul Sterian Vicol. A spus-o cândva Grigore Hagiu-viața are miros! E plăcută, e frumoasă, completez și eu-sufletul n-are riduri! Când scrii o poezie, nu studiezi, nu aprofundezi, poezia este un colț, un unghi neumbrit de cineva, și cei de aici și premiul lor mi-au dat imboldul să scot versul la inveală.

Rep.: Am reținut o imagine sclipitoare din ce ați recitat-amintirile vă latră.

I.B.: Ha, ha! Amintirile mă latră și tresar la multe lucruri. Unul dintre acestea este atunci când dispar din viața noastră, brusc, oameni de cultură și mai ales când dispar poeții. Ei ar putea să ne lase foarte mult, dar se despart de viață foarte devreme…Cred că Dumnezeu vrea să-i ieie la el pe oamenii buni prea devreme.

Am dedicat versuri lui Ilie Motrescu, poet din Bucovina, dispărut pe vremea comunismului… A dispărut pur și simplu, nu știe nimeni care este situația. I-am dedicat o poezie.

Rep.: Pasărea cu clonț de rubin ni l-a luat prea devreme și pe Labiș…

I.B.: Da, au dispărut prea devreme, puteau să lase multă poezie…Am să vă recitesc versurile dedicate lui Ilie Motrescu-„Mai dați-mi o coală de vis”. „Ți-am propus cucule să-mi scoți câte o zi/la împletit vremuri/Dar să nu risipești adâncimea erefului mițos/Mi-ai dat o coală de vis /și anii pe care îi aveam de trăit/ izbucneau de sub penele tale triști ca singurătatea Carpaților /Ora vieții umblă în vârful degetelor/să nu trezească amorul carpatic/Nu-mi luți coala de vis, voi anilor/și atunci la Crasna pe mormântul poetului/va crește cetina de dor, veșnică verde/Ah, mirosul de moarte mă îmbată/iubirea rămâne un bivol, cucule”.

Rep.: Prietenul dv. Vadim Bacinschi, prezent și el la Festivalul Grigore Hagiu a propus celor din România să vină mai des în Ucraina de Sud, pot trece mai ușor granițele…

I.B.: …și merge în biblioteci. O bibliotecă înființată e ca o pâine caldă la mama acasă. Ca să fie mult mai gustoasă și mai fierbinte pe vatră, ar fi bine ca ajutorul de la țară să fie și cu cunoaștere, cu oameni care vin și de aici, și de acolo…Biblioteca înființată la Hagicurda, pe lângă biserica de acolo și susținută și de Mitropolia Basarabiei trebuie să fie plină de oameni, să se facă întâlniri între oameni acolo…Pentru citit, nu mai trebuie aprobare de la autorități. Cartea ține de o cultă religioasă, este altă posibilitate de a face cultură românească. Fie pe o carte pentru copii, fie pe un Dostoievski tradus în românește… Cei care trec granița și au posibilitatea, pot să aducă o carte românească, s-o depună direct la bibliotecă sau la școală. Spunem de cărți pentru copii, pentru că o carte de istorie ar fi confiscată de autorități…Se politizează ușor. Așa, noi facem politica culturii. E de râs… vine un ansamblu de fanfare de copii, și ei spun că vin românii să ne invadeze, să ne românizeze pe cei din Bugeac…Au o problemă dacă văd lucrurile în felul ăsta. Nu e rațiune aici…

Rep.: Plătim instituțiile să facă ce trebuie, dar nu fac.

I.B.: Ar fi bine să funcționeze Euroregiunea, sau Centrul Cultural, de la Galați, de la Ismail, de la Reni…S-a dovedit mai bună legătura imediată, de la mic la mare. Ce interes ar avea biblioteca raională din Ismail să aducă carte românească la Hagicurda? Nici unul! Cartea ar putea fi preluată de organizațiile noastre. La Tatarbunar este asociația „Valul lui Traian” a lui Nicolae Moșu, la Ismail la asociația lui Anatol Popescu, la Hagicurda la comunitatea ortodoxă , la biserica românească. Trebuie stabilite contacte, telefoane, email…Acum e foarte simplu.

Rep.: Trebuie doar ca ideile forță să fie receptate și amplificate.

I.B.: Aș zice că ideea domnului Bacinschi, de a avea un festival Pavel Boțu a fost scânteia. Tinerii poeți se adună. Au fost foarte puțini la început. Când se pornește festivalul, adună mult tineret și condeieri sadea. Dacă vede interes pentru scris, tânărului îi dă ghes și imbold de a scrie. Dar dacă omul se închide acasă, scrie doar pentru dânsul, e clar că n-o să pornească spre lume. Aș vrea ca mulți cetățeni de origine română din Ucraina de sud să vadă cum se scrie în România, să ia cărți, să citească… O bună punte sunt studenții din Bugeac, care vor să studieze la Galați sau în alte orașe din România. Avem multe de spus, multe de aflat. Pot fi editate cărți în România care să fie difuzate și în Ucraina. Aici e ceva obișnuit, acolo e un lucru extraordinar lansarea unei cărți. Sunt căi și mijloace prin care să stabilim legături esențiale între românii de aici și de acolo.