Acolo, la moşia de la Hârşova, se implică în mişcarea de la 1848, urmare scrisorii unei prietene.

   Cum spune însăşi el „…din clasa a doua a boierilor avea intimităţi şi în societatea înaltă.

   Casa ei era un fel de club, unde se adunau nemultumiţii în contra guvernului, şi elocvenţa ei era adeseori răpitoare.”

   Iată ce-i scria ea!

   „Amice ma grăbesc a te înştiinţa că aici lucrurile iau o forţă serioasă şi gravă.

   Este o mare mişcare.

   Dela patriotismul Românilor sperăm a vedea ceva.

   De prin toate districtele au sosit mai mulţi oameni cugetători la binele ţării, ca să se consulte de ceeace s’ar cădea să facă în împrejurările actuale.

   Ştii că Europa toată este în foc.

   Până şi la Viena este revoluţie mare …

   Ţarul muscălesc a dat un manifest prin care promite a privi ca neutru la toate mişcările popoarelor.

   Prin urmare nu ne putem teme de invaziune…

   Nu-ţi pot scrie mai multe.

   Scoală şi vino la Iaşi.

   Pierderea de timp este o crimă în împrejurări grave.

   Te aştept. Lucrurile sunt serioase…

   Adio!”  

   Vine la Iaşi unde nimereşte a doua zi după întrunirea de la Otel Petersburg şi întocmirea de către comitetul alcătuit din 15 persoane, a listei cu revendicări politico-economice ce avea 35 de articole, în casele logofătului Costachi Sturza.

   Printre cei 15 se aflau: fraţii Roseti, Rola, Alecsandri, V,Ghica, A.Cuza, Muruzeştii …Kogălniceanu şi Panu fiind la ţară.

Lista în cele din urmă avea să fie semnată de 500 de persoane şi înaintată domnitorului de o delegaţie formată din Rola, unul dintre fraţii Moruzi şi Vasilică Ghica.

   Urmare refuzului de desfiinţare a Adunării, gărzii naţionale şi cenzurii, 3 articole, unul dintre deputaţi neautorizat de nimeni, declară domnului că naţiunea voeşte ori totul, ori nimic: şi că dacă măria sa se opune, naţiunea va cuceri drepturile sale cu puterea.

Cel ce vorbise era Vasile Ghica.

Tot acesta ţine o haranga, în casele lui A. Mavrocordat, incitând „La arme fraţilor, la arme!” urmând a doua zi a avea loc o procesiune spre palatul domnesc în frunte cu mitropolitul, cu icoanele şi cu prapurele.

Numai că armata va interveni în forţă, miliţia condusă de beizadea Grigore Sturza şi un arnăut cu tromblonul, faimosul Inge Robert, de origină din Avganistan.

Se fac arestări, autorul însă scapă.

   Restul se ştie.

   13 inşi fură legaţi cot la cot cu frânghii, puşi în căruţe jidoveşti şi expediaţi cu excorta de soldaţi spre Galaţi, unde trebuia să fie daţi peste Dunăre în seama autorităţilor turceşti.

   Aceştia erau: Manolaki Epureanu, Alecu Cuza, Alecu Romalo, Ion Cuza, trei fraţi Roseti, Zaharia Moldovanu, N.Catargiu, D.Filipescu şi Alecu Muruzi (pictorul).

De fapt 11, doi fiind pierduţi, din care unul este regăsit de noi.

   În bărcile care îi duceau spre Măcin, surprinşi de o „furtună mare” pe Dunăre, cei 13 revoluţionari ajung la Brăila şi în drum spre cazarmă reuşesc să fugă.

   „Furtuna mare” avea sa fie intervenţia consulului englez de la Galaţi, Charles Cunningham la solicitarea soţiei lui Alecu Cuza, doamna Elena Cuza.

7 dintre ei sunt prinşi, dar Alecu Moruzi, Alecu Cuza, Manolaki Epureanu, Canta,

Lascăr Roset şi Zaharia Moldoveanu se adăpostesc la consulatul britanic, condus la acea vreme de Vincent St. Lloyd, fapt pentru care aceasta avea să fie ulterior mutat disciplinar de Foreign Office la Tulcea.

   Urmărit de autorităţi după multe peripeţii Gheorghe Sion reuşeşte cu ajutorul prietenilor să treacă în Muntenia de unde pe valea Buzăului, prin munţi ajunge în Transilvania la Braşov.

   Se va întâlni pe dată cu Gheorghe Barit redactor al Gazetei de Transilvania şi cu colaboratorul acestuia anume Andrei Mureşanu, autorul celebrului în epocă „Desteaptă-te Române” imnul tuturor cu inima română, astăzi.

   Peste alte trei zile în Braşov aveau să sosească şi alţi „proscrişi” moldoveni anume Vasile Alecsandri, G.Cantacuzin şi Toader Sion, unchiul său.

   Cu aceştia avea să plece oprindu-se mai întâi în Sibiu la Andrei Şaguna unde se va întâlni cu alţi renumiţi patrioţi precum Costache Negri, Lascăr Rosetti, Mihail Costache Epureanu, I. Alecsandri, A.Russu şi Z. Moldovanu.

   În Sibiu îl cunoaşte şi pe Simion Bărnuţiu.

   Pe 3/15 mai se află la Blaj unde are loc marea adunare naţională a românilor din Transilvania, făcând cunoştinţă cu alti doi mari oameni de cultură români anume Timotei Cipariu şi Aron Pumnul, cel ce avea să-i fie dascăl poetului nepereche Mihai Eminescu.

   Se va întoarce la Braşov şi apoi prin Cluj unde se va afla la 17/29 mai şi Dej se va îndrepta spre Bucovina.

   Emigranţii moldoveni aveau să ajunga la moşia Cernauca a nu mai puţin celebrei familii Hurmuzaki. Din păcate ivindu-se boala necruţătoare a holerei este obligat să plece la Lăpuşna, apoi se reîntoarce la Cernăuţi.

   De fapt aici se adunaseră mare parte din emigranţii moldoveni de frunte printre care

Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu şi alţii.

   Dupa demisia şi plecarea lui Mihai Vodă Sturza din Moldova la 13 mai 1849 orele 3 după prânz, emigranţii aveau să revină în patrie.

   Gheorghe Sion va mulţumi Bucovinei, aflată sub călcâiul austriac.

   „ O dulce Bucovină! Te las, şi înc’o dată

   Mă’ntorc şi-a ta ţărâna sărut înduioşat

   Eu mă despart de tine cu inima ’ncântată

   De multe suvenire ce’n tine-am căpătat.

   De-acum se schimbă timpii, şi în viitorime

   Dreptatea, libertatea nu se vor mai sugruma

   Pe tine, Bucovino, nu te va plânge nime:

   Căci viitor ferice e scris în cartea ta.

     Cât de fericiţi sunt astăzi românii din Bucovina, de la Siret, prin Cernăuţi şi până la Hotin, nu am reuşit să aflu.

   Reîntors în Moldova Gheorghe Sion va lua parte la toate evenimentele premergătoare Unirii Principatelor, Marea Unire fără de care Unirea Basarabiei din 27 martie/9 aprilie 1918 şi a Transilvaniei la 1 Decembrie 1918 nu ar fi avut loc.

   După revenirea în ţară Gheorghe Sion este numit şef al secţiei I din „Departamentul averilor bisericeşti şi învăţaturilor publice.”

   Începând cu anul 1850 este numit membru al Sfatului şcolar.

   În această calitate va fi trimis în 13 iunie 1853, după ce Moldova şi Valahia vor fi invadate de armiile ţariste pentru a 4 oară în decurs de mai puţin de 50 de ani, cu o ocupaţie însumată de 14 ani bătuţi pe muche, ca delegat la Tg. Ocna şi Tg. Frumos pentru a asista la examenele şcolare din respectivele localităţi.

   Aceeaşi sarcină o are şi în 14 iunie 1854 când va asista la examenele de sfârşit de an din Tg.Frumos, Roman, Bacău şi Focşani.

   După retragerea trupelor de ocupaţie ţariste, va face parte din comisia rânduită pentru reparaţia caselor destinate şcoalele din Iaşi.

   În sfârşit în 15 iulie 1855 este numit director al Arhivelor Statului din Iaşi în locul lui Alecu Fotino, care este numit director al canţelariei Secretariatului de Stat, ceea ce cunoaştem astăzi drept Ministerul de Externe.

   În respectiva calitate este trimis la Bucureşti ca să ducă banii tributului datorat Înaltei Porţi pe „trilunia” septemvrie.

   Acest tribut care se ridica la suma de 12 000 irmilici „în monedă sunătoare” urma să fie trimis armatei turceşti din Rumelia.

   Rumelia reprezenta la acea dată Bulgaria de la Adrianopol în sus şi Dobrogea.

   Va ocupa postul de director al Arhivelor Statului până în data de 26 aprilie 1856 când va fi numit membru în Divanul de întărituri.

   Va demisiona din acest organism la 20 mai 1856.

   Activitatea sa literară între 1851-1856 este următoarea:

Anul nou 1851 poezie publicată în gazeta Zimbrul, fapt pentru care apariţia gazetei a fost interzisă.

   Deh cenzura!

   Din paradisul pierdut, traducere după Milton, Iaşi 1851

   Zaira, traducere după Voltaire, Iaşi, 1854

   Mizantropul de Moliere, traducere, Iaşi, 1854

   La o jună Moldovană, traducere din Lamartine, publicată în „Foiletonul Zimbrului” No. 19, Duminică, 29 mai 1855.

   Visul lui Lord Byron, traducere în versuri, „Foiletonul Zimbrului” Nr. 30, Iaşi, 18 august 1855

   Peregrinagiu la Neamţu, „Foiletonul Zimbrului” Nr. 21, Iaşi, 12 iunie 1855

   Portretul meu, poezie în Calendarul pe 1856, tipografia Buciumul Român

   La maiorul G.Filipescu, poezie, „Steaua Dunării” No. 25 din 29 mai 1856.

Tudose TATU