Vine primăvara și pare că e timpul (ne)potrivit să aducem cu acest text o mică contribuție la istoria derizorie a administrației de partid-stat PSD-ALDE-UNPR (și deseori PMP), de la Galați, scotocind nițel prin măruntaiele ororii urbanistice ce ni se pregătește, numită „mostră de kitsch regenerat și ambalat în Parcul Eminescu-monument istoric de urbanism de secolul XIX”

Senzațional de banal, la Parcul Eminescu se cântă „Foaie verde de Moldova cu un strop de Covurlui”

Lucrările de reamenajare/reabilitare/regenerare/resifonare de la Parcul Eminescu intră în faza de conturare a opțiunilor. Bănuielile exprimate deja prin noiembrie 2018 intră și ele în faza de confirmare. Se confirmă că și în acest caz vom beneficia de o regenerare urbană de tip „Foaie verde de Moldova cu un strop de Covurlui”, adică în traducere pentru experții din Primăria Galați, o lucrătură mai de prost gust și mai insăilată ca cea de acum nu a mai fost vreodată. Cum nici ce se pregătește la Spicul și pe Navelor nu seamănă cu mult așteptata „regenerare” urbană, pregătiți-vă psihic pentru un rasol și mai mare. Parcul Eminescu, regândit, redesenat, refăcut, reabilitat și redat comunității se profilează a nu fi decât o reșapare jalnică și scumpă a amenajării mediocre vulgarizate în fiecare mandat, începând după al doilea război mondial și până astăzi.

Am pus cap la cap câteva informații ce bântuie pe șantierul cu lucrături de la Parcul Eminescu și avem destule indicii că Parcul Central Eminescu va rămâne Fundătura Harem Sexy, ghidonată de pasiunea pentru prost și scump. Ar fi putut să fie cu adevărat o piesă grea a municipiului, pe măsura istoriei sale- amenajat între anii 1880-1881, pe locul fostului depozit de gunoaie din centrul oraşului Galaţi, inaugurat în prezența lui Nicolae Iorga cu ocazia „jubileului” domniei Regelui Carol, introdus în Lista monumentelor istorice de patrimoniu, fiind etichetat ca parte din Ansamblul urban „Strada Domnească”. N-are cum să fie!

 Să fie „regenerarea” Parcului care a fost, dar să rămână cum a fost vulgarizat

Foișorul din Parcul CFR rasolit de Dumitru Nicolae nu intră în ciorba Sexy Harem reîncălzită de Pucheanu?! Nu! Este deja confirmat de proiectant, Foișorul din Parcul CFR nu va fi amplasat în locul original, ba dimpotrivă, nici nu va mai fi adus; grotele și pietroaiele rustice, de un prost gust crâncen, din actuala configurație,  rămân în aceeași amplasare; speciile de copaci din Parc sunt și vor rămâne o rușine a unei astfel de creații ambientale; conductele de evacuare ruginite de la bazinele cu apă nu au fost înlocuite; fisurile în pereții verticali au fost cârpite cu mortar aplicat cu mistria; aleile din vecinătatea gardului nu au scurgerea cu pantă spre exterior și nu sunt prevăzute guri de captare a apei, deci contributorul municipal apatic și resemnat se va plimba împrejurul parcului printre bălți sau colectoare de mâl municipal; plasa de sârmă de rigidizare a planșeului bazinelor este penibil de subțire pentru sarcinile induse de volumul de apă; în fața statuii nu a fost prevăzut un platou care să dea statuii perspectiva necesară monumentalității și să permită staționarea publicului la zilele festive; șopronul Harem Sexy este o arătare de prost gust extrem, menit să distrugă orice urmă de noblețe ce o presupune un personaj ilustru ca Eminescu; majoritatea copacilor din parc sunt putrezi sau degradați, și sunt din specii spontane, crescute alandala; copacii plantați de oamenii Primăriei sunt amplasați fără nici o gândire  și noimă, fără a respecta principii elementare de estetică peisagistică.

Parc istoric  băgat la „modernizat, dar statuia Eminescu rămâne la crăpat/vandalizat

„Modernizarea”(nu sună ca dracu pentru o lucrare într-un parc monument de arhitectură de secolul 19?) nu vizează şi restaurarea statuii poetului Mihai Eminescu, care are soclul crăpat, iar sub glezna muzei abia se mai poate citi numele sculptorului Frederic Stork. În loc de o protejare cu o copertină de epocă, din metal și sticlă, statuia extrem de prețioasă rămâne un fel de mărgăritar în troaca porcilor, cât timp nici măcar nu se ia în discuție înlocuirea cu o copie (vezi precedente aplicate la Florența) și nu se introduce într-o incintă specială.

Am stat de vorbă cu coordonatorii de proiect de la societatea de proiectare Proiect. Se confirmă, jupânul ordonă, proiectantul modifică, executantul excecută!

Ce spun ei? Cum că nu! Nu ce?

„Nu se mai poate muta Foișorul lui V. Petrescu din Parcul CFR,  este deteriorat, este aproape putrezit (betonul și sârmele sunt putrede?) deci se face o modificare la proiect. Se renunță la Foișor,  se face o zonă lărgită de agrement, cu rulou de gazon, cu nu știu ce… Ideea este să renunțăm, dacă îl ridici, nu mai rămâne nimic din el, se deteriorează… O să vă răspundă punctual șeful de proiect, a fost discuție între beneficiar și proiectant…Va fi monument de secol 19 sau de secol 21? Nu știu, știe dna Bubulete și dl….. Se lucrează la schimbarea soluției.

Casa Albă nu se mai demolează. O acoperim cu panou gigant, în alb. Dar proiectul a fost avizat, de beneficiar, de expert, o să iasă frumos…dar trebuie să vorbiți cu cine trebuie”.

„A fost luptă crâncenă, ne-am bătut cu Electrica, au fost presiuni, nu vreau să-mi amintesc episodul ăla”

Mulți copaci s-au tăiat, alții s-au toaletat prost, fără respoectarea efectelor de peisagistică. Echilibrul între vegetație și deschiderea necesară privitului, pentru creat perspectiva este un moft de secolul 19, acum se lucrează cu alte țicneli. Foișorul rustic era apropiat de statuie, acum nu va mai fi deloc, statuia nu este pe axul Parcului, o fi  figura centrală, dar nu este reperul dominant după care se va face configurarea Parcului.La podul din beton sclivisit, deteriorările sunt ireversibile. Statuia a fost inițial amplasată ca într-o atmosferă de cenaclu, soclul era înalt, crea o anumită solemnitate. Reconstituirea atmosferei de epocă era necesară, titlul de Monument de arhitectură trebuie să fie respectat și tratat în stilul Scărilor Moruzi.

Lista Monumentelor Istorice este neechivocă: realizată în 2010, după care a fost actualizată în anul 2015, este anexă la Ordinul ministrului culturii nr. 2.828/2015, pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 113 bis, 15.02.2016, având un caracter oficial şi legal și spune că Parcul Eminescu este  Monument de arhitectură 107GL-II-s-B-03009: Parcul municipal „Mihai Eminescu”municipiul GALAŢI Str. Domnească, colţ cu str. G-ral Iacob Lahovary mijl. sec. XIX, parte din 108GL-II-a-B-03010, Ansamblul urban „Str. Domnească”municipiul GALAŢI Str. Domnească, pe partea dreaptă de la nr. 24 până la Grădina Publică; pe partea stângă de la str. G-ral Iacob Lahovary (parcul municipal Mihai Eminescu) până la nr. 141, Palatul Episcopal.

Astea sunt așa, pentru impresia de rigoare. La confruntarea cu realitățile din teren, istoria e ceva de trecut, viitorul ne pasionează, și nici măcar nu mai este ce a fost. Să vorbească consilierii de la Direcția Culturii!  Marius Mitrof: „A fost avizat, asta e! Comisia Zonală a avizat, după două-trei încercări a trecut. Ce să facem? Toate restaurările sunt „modernizări”, dar se reface podețul, chioșcul…Nu se mai fac? Dar sunt în plan! Luați-i la întrebări pe diriginții de șantier și șefii de proiect, au atestat de la Ministerul Culturii.Cutiile electrice n-au aviz, a fost o luptă, prin 2004, le-am cerut să le bage în pământ, a fost luptă crâncenă, ne-am bătut cu Electrica, au fost presiuni, nu vreau să-mi amintesc episodul ăla…Și au continuat și la Palatul Lambrinidi, au pus și acolo două cutii, tot în față (au continuat peste tot, și la Piața Palatului Administrativ, și la Stirex-n.a), dar n-a mai venit nimeni la Cultură să ceară aviz…  

Evident, va fi un monument de arhitectură binișor „modernizat”, de la gard până la placajul cu compozit chinezesc extra. Gardul pozat este un monument de improvizație și efemer, atât fierul ordinar cât și și fleșele de serie vor fi din categoria „oloi peste rugină”, procedură patentată de Cristian Capețis la Faleză și de Costel Fotea la Grădina Botanică. Stâlpii cu felinar ar putea fi substituiți de stâlpii cu trei brațe, după modelul de pe str. Cuza, nu sunt originali dar redau atmosferă de epocă. Dacă se dă dispoziție de șantier. Dacă nu…Dispozițiile de șantier sunt baza stilului de lucru de la Parc – ce gândește beneficiarul Pucheanu noaptea, se dispune dimineața, se transmite proiectantului și până seara executantul schimbă soluția aplicată ieri dimineață.

Copacii rămași în parc spun multe despre „gândirea” arhitectonică din orașul unde șef arhitect este mult prea obedientul Dragoș Buhociu. Este suficient să privești imaginea oferită privirii la intrarea din str. Lahovary – Eminescu e printre pietroaie, balustrăzi și niște grote cu apă. Directorul Bogdan Ardean a negat că are treabă cu copacii din parc, acum taie, inventariază, avizează și fasonează fără număr, că acuș bate la ușă Campania.

Casa Albă va fi tot maro, o oribilitate arhitectonică de excelență a prostului gust, va rămâne să malformeze irațional spațiul vital al Eminescului. Toaletele din subsolul clădirii-parazit (de fapt pretextul concesionării mafiote executată de primul primar al Galaților, dar tolerate și perpetuate de Eugen Durbacă și Dumitru Nicolae) nu vor fi activate, iar clădirea va rămâne neatinsă de „reabilitarea/regenerarea”Pucheanu.

Și ce fac cu nevoile lor fiziologice cetățenii debusolați și presați? Le canalizează către o toaletă-container!

 Va fi implantată ca o nucă în perete, în cea mai imbecilă poziție (regula forte în Galați), nu va mai fierbe urină și excremente pentru uzul public, dar va reduce și mai mult din puținul spațiu util al Parcului. Plantările de plesneală, alandala și oriunde și proiecte făcute fără coordonare cu situațiile din teren au dus la situații de tip Dorel: doi copaci plantați în mijlocul unei alei au fost mutați, copaci uriași au fost complet eliminați, cei prost amplasați și strâmbi au fost despuiați și descentrați. Alți copaci scorburoși și deformați au fost însă păstrați.

Fântâna arteziană din centrul parcului nu va mai fi la fel de înaltă, vârful ei zace ridicol într-o margine a parcului. Postul trafo are firele trecute prin parc, e liber de sarcini, nu are avize și documentație, a fost amplasat pe teritoriul parcului deși era suficient loc în curtea Olimpic. Poznă de șantier! Dorel de la Rovis urcat pe excavator a tăiat cablurile din rețeaua de putere Galiațatos-Dima. Shit, se întâmplă!

Vor fi cinci porți de acces, dar fără… porți

deși uzanța în alte parcuri englezești similare e cea a porților de fier forjat, care se închid noaptea. Cine va vrea să vadă gardul de secol 20 din fier forjat monumental, să meargă la Biserica Sf. Împărați de pe str Anul Revoluției. Podul rustic are semnătură – ing V. Petrescu, inginer rustician, imitat la „reabilitarea”din anii 80 de zidarul Malamatidis.

A intervenit pe un monument protejat, s-a semnat și a datat, adăugând un surplus de kitsch la zesterea Parcului. Refacerea (contrafacerea?) podului rustic va fi o cârpeală la nivel de mortar de zidărie, făcută cu canciocul și mistria. Unde sunt specialiștii pregătiți prin fonduri europene de Stanciu-Căldăraru-Nanu? Această bijuterie a parcului este deja extrem de brutalizată, neprotejată, supraîncărcată cu buldozere și generatoare și baxuri de granit. Mergeeee modernizarea!

Sunt și dileme cu ieșire la „Harem Night Club”- Primăria a obținut în 2001 hotărâre definitivă pentru demolarea clădirii

Căsoaia monument de kitsch monstru(nu face nici o organizație de iubire a trecutului glorios al Galaților nici un protest cu pancarte?) a fost WC-ul public, predat de primarul Samoilă Pătrașcu buticarului de casete Strâmbeanu. Moment istoric ratat, parc ratat! Primăria a obținut în 2001 hotărâre definitivă pentru demolarea clădirii, dar punerea în aplicare nu a fost aplicată – probabil intenționat – și hotărârea s-a prescris. Era în mandatul primarului Dumitru Nicolae și a sinistrului „director de urbanism” Silviu Vlase. Ce interesant este de aflat cine a întârziat aplicarea unei hotărâri judecătorești!

Dar ce trepidant de investigat cine a plasat cutiile Electrica în Parcul Eminescu, în partea cea mai vizibilă, deși acestea servesc Complexului Olimpic și nu Parcului, și puteau fi montate în jungla mizerabilă dintre Biserica greacă și olimpic. A dat pentru trebușoara asta imbecilă aviz Direcția de Cultură, ISU, Agenția de Mediu? Oare și atunci era madam de la Poliția Monumentelor din IPJ Mototolea tot în recuperare/relaxare? De ce rezistă împotriva oricărei logici de regenerarre urbană „Casa Albă”, adică veceul public peste care s-a construit o șandrama de comerț și distracții dubioase botezată „Harem Night Club”? Sunt funcțiunile sale dubioase mai puternice decât Ansamblul urban? De ce se merge pe dileală/țicneală în abordarea soluției finale – -exproprierea și demolarea și reactivarea toaletelor publice amplasate neapărat în subteran?

Nu cumva acestea și multe altele să fie motivele pentru care proiectantul șef, arhitectul Cristian Salmen, a plecat de la Proiect, și avizele peste documentația cu fanteziile beneficiarului comunitar să le pună o anume doamnă Bubulete din București? Poate am avea și niște răspunsuri dacă la Galați ar fi mai puțină presă de adâncă obediență, dar nu este cazul.

În concluzie, Parcul Eminescu rămâne ce a fost, ba chiar mai puțin decât se putea

În devălmășia haloimisului vegetal, compus din tei, salcâmi, pini, brazi, frasini, nuci, duzi și alte specii incerte, clădirea dominantă va fi clădiroiul de râsu-plânsu Harem Sexy Night Club, piesa centrală –fântâna arteziană este proiectată să fie pe tipicul de Galați-cadă de scăldătoare pentru minorități năvalnice, nu cu jocuri de spoturi, jeturi, lumini și muzică (suntem în secolul 21!?), la belvedere vor sta cutiuțele cu conectori Electrica (felicitări pentru contribuție dezvoltatorilor Galiațatos-Dima), va fi puhoi turistic desigur, pe trotuarele îmbârligate și frânte pe după pomi, și la locul central va fi vizibilă piesa de șoc zonal-un brad.

Unde o fi prima statuie – eveniment a lui Mihai Eminescu, prima de acest fel înălţată în ţară şi sculptată în marmură de sculptorul Frederic Stork, monument de for public la care au au vegeat pașii unor domni de bine ai țării (Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, Emil Gârleanu, Jean Bart, Duiliu Zamfirescu, actriţa Maria Filotti), la 16 octombrie 1911,  o sărbătoare intelectuală rar întâlnită, care a adunat români din toate colțurile țării, prilejuind manifestări omagiale de amploare națională? Undeva, la găoacea din fundătura Harem Sexy, ascunsă în învălmășeala primitivă de copaci, granit contrafăcut de China și guri de canalizare supraînălțate. Din ce se șușotește pe șantier, nu va fi nici o cișmea publică. Să nu fie năvală pe caniculă, ce dracu!

PSsst! Parcul Eminescu este o ratare programată, este o nenorocire calculată: o să fie mai mult decât nimic, dar mai puțin decât se cerea pentru un parc de secolul 21. Parcul trece printr-o modernizare cât o ratare – de fapt chiar dacă nu rimează, ritmează – după un Centenar ratat, vine firesc și un Parc Eminescu ratat. Și nici nu e prea scumpă ratarea – doar 135.100 de lei fără TVA pentru proiectul de modernizare și 161.200 de lei pentru documentaţia de avizare a lucrărilor de intervenţii – către Proiect și abia 5.742.741 lei cu TVA către Rovis Lider, care a minusat inițial cu  prețul cel mai scăzut, de 4.108.684 de lei cu TVA.