Dacă cumva v-ați întrebat de ce efective groase de absolvenți de Jurnalism – eventual de la facultatea de profil din Galați – fug ca dracul de tămâie de munca de jurnalist de provincie (ca să nu fie o categorie defavorizantă, să-i spunem „corect politic” presă regională), în textul de față aveți un posibil răspuns.

Este povestea concentrată a consecințelor unui articol de presă din anul 2015, care atrăgea atenția autorităților statului român din comuna Liești și județul Galați că la Liești se coace un conflict crâncen în comunitatea țiganilor. Conflict ce ar putea degenera și produce ceva mai grav decât arderea caselor cetățenilor din alt clan, bătăi, amenințări cu pistolul în fața secției de poliție rurală sau izgonirea din comună a unor întregi familii. Putea duce chiar la crime. Impardonabil, recunoaștem, un astfel de scenariu arunca în derizoriu autoritatea organelor statului.

Atenție, documentarul de față nu este un produs din categoria SSS (sânge, sex, senzațional), deci nu-l recomandăm persoanelor care digeră doar 100 de cuvinte. Atenție, folosirea cuvintelor „țigan”, „țigănie”, „țigănesc” nu sunt nicidecum cu tentă peiorativă, cum tot se screm să insinueze diverși corectologi de serviciu, ci sunt termeni folosiți uzual chiar de cei care formează subiectul acestui articol și care nu au nici un fel de complexe ipocrite față de acești termeni.

De altfel, terminologia a fost dezincriminată chiar de CNCD încă din anul 2015, după apariția articolelor din Impact-est „Românii ciordesc studiile țiganilor” și „Viorica Gotu ne bagă Staborul în redacție”, care a sesizat cât de acut este interesul public urmărit și cât de minor jignitoare este terminologia, cu suculența și culoarea locală specifică. Atent la nuanțe, când analizează drepturi pretins încălcate versus dreptul la liberă exprimare, și Tribunalul Galați amintește că „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiurile locului le impune”.

Ori, articolul incriminat era un semnal de alertă că legea la Liești o făceau (o fac încă!?) grupări violente de țigani, iar poliția rurală tindea să devină un fel de miliție servilă, care nu mai apăra, ci mai degrabă reprima și pedepsea la comandă. Și dacă – nenorocire! – apăreau și omoruri, această miliție se declara călare pe situații aberant de cinice – suntem oricând pregătiți să întocmim procesul-verbal de constatare!

Reacția imediată? A fost, dar nu în direcția combaterii teroriștilor din Liești, ci dimpotrivă, de a combate scriitura liberă și instinctul civic. Milițieni vopsiți în polițiști  s-au pus pe intimidat/terorizat bruma de presă liberă care a mai supraviețuit veșnicei tranziții în județul Galați.

Cum bagi în starea de mucles acele jenant de puține publicații  și stații de media care mai îndrăznesc să se arunce în mocirla periculoasă a subiectelor tabu din comunitatea debilizată din provincia Galați de Covurlui? Exact ca în cazul de infracționalitate de sorginte țigănească de la Liești – deschizi proces de persoană vătămată de pixul observatorului de presă.

Panarama 1/ Da ce credeați, că rostul polițiștilor rurali e să prindă infractori și să combată teroriștii ordinii publice? Greșit!

Văzută retrospectiv, treaba lor de esență e să monitorizeze cu vigilență crescută muncitorii de presă și să agațe tinichele penale de jurnaliștii incisivi aflați în serviciul public.

Concret, articolul apărut în publicația „Impact-est”, intitulat „Terorismul etnic din Lieşti are complici de stat” fixa datele problemei enunțate mai sus, și cerea organelor statului să rezolve „cazul de terorism etnic produs în timpul alegerilor din 2014 în comunitatea ţiganilor din Lieşti  ce nu are o rezolvare fermă şi legală nici după un an şi jumătate de la începerea cercetărilor. Victimele incendierii şi distrugerii a patru case din Lieşti acuză autorităţile implicate – poliţia, jandarmeria şi parchetul – de complicitate la muşamalizarea unor acte de violenţă evidente şi probate cu înregistrări filmate” (prezentate între timp și la „Studio Deschis” Vox Tv Regional).

Organele statului asistau pasive și inerte la următoarea situație din jurisdicția lor: Stănescu Istrate, zis Luia, împreună cu familia lui rămâneau  sinistraţi refugiaţi într-o localitate din Prahova. Erau și sunt și astăzi locuitori fugari ai comunei Liești, siliți de frica de moarte să stea pe la diverse rude, într-o casă dărăpănată, deseori în corturi.

Ei sunt din anul 2014 victimele unor acte teroriste declanşate împotriva lor de alţi membri ai comunităţii țigănești din Lieşti, după ce Costel Stănescu, din familia lui Luia a călcat cu maşina o copilă. În frenezia primitivă a răzbunării, familia copilului ucis a incendiat două case şi a distrus bunuri din alte două case ale membrilor familiei Stănescu Istrati.

Deşi cei violentaţi, amenințați şi alungaţi din sat au chemat în ajutor pompierii, poliţia şi jandarmii, ordinea publică din Liești a fost lăsată la discreția comandoului de țigani condus de turbulenţii Ferma, Busuioc şi Oaia. Mobilizarea organelor a fost degeaba. Maşinile pompierilor au fost blocate de comando la calea ferată, casele țiganilor pedepsiți din clanul Stănescu au ars în voie, iar polițiștii rurali au fost piese de decor la montarea secvențelor de terorism şi pogrom.

Incitați sau excitați de un subtitlu din articol – „Statul de drept a luat poziţia de drepţi în faţa infractorilor” – dar mai degrabă mobilizați de un șef din sistemul judiciar – poliţiştii Macovei Cristian și Rubică Marinel au înaintat – cât ai spune: să trăiți, am înțeles! – plângere penală la tribunalul Galați, incriminând lezarea  demnității, onoarei și reputației lor virginale de polițiști impecabili, aflați în serviciul cetățeanului.

Duri și răzbunători, Macovei și Rubică și-au făcut rapid evaluarea în bani a reputației lor, zdrențuite de ticăloșii de jurnaliști: 50.000 de euro de fiecare.

În termeni juridici, chestia asta se numește îmbogățire fără justă cauză!?

Ciufuții polițisto-milițieni de Liești nu au avut chef să aplice legea pentru seria de atacuri cu pistolul, să descurajeze amenințările grupului terorist Busuioc – Oaia (busculate până și în fața secției de poliție Liești) și au tergiversat înregistrarea plângerilor  victimelor din familia Luia Stănescu privind agresiunile. Foarte grav, polițiștii-milițieni erau foarte relaxați atunci când amenințările au continuat în diferite forme, până și la intrarea victimelor în Judecătoria și Parchetul Liești.

Meschinăria 2/ Ce face poliția Mototolea când se face că muncește? Își pune cagula de lezat și se pune pe făcut mizerii muncitorilor de presă

Așadar, stabilită fiind valoarea  onoarei, demnității și reputației știrbite a polițiștilor rurali Macovei Cristian și Rubică Costel Marinel, se cerea susținerea plângerii cu probe și dovezi că vajnicii polițiști au avut de suferit prin apariția articolului, că au fost fluierați pe stradă, că li s-a arătat obrazul, că li s-a tăiat salariul etc.

Parcă în bătaie de joc față de cererea de despăgubiri supradimensionată – 50.00 de euro de fiecare cap de polițist lezat!?, de parcă salariile în România se dau în euro – polițiștii cu reacții de milițieni au venit la instanță cu doi martori penibili și contrafăcuți și au atașat și o hotărâre judecătorească anterioară, prin care directorul publicației Impact Est, Gelu Ciorici, avea de plătit despăgubiri într-un proces cu judecătoarea Maria Tacea.

Cu alte cuvinte, rezultă că  poliția rurală Liești are resurse de personal pentru a face o fișare draconică a aparițiilor din presa locală și o arhivare a proceselor de presă (pierdute?) ale jurnaliștilor gălățeni.

Cum altfel poate fi înțeleasă această acțiune de pedepsire-hărțuire  a pârâților de la Impact-est, decât ca o comandă a unei agenții de urmărire a jurnaliștilor percutanți?

Dovezi în acest sens vor apare pe parcursul procesului, care s-a dovedit și o activitate deviantă a Poliției Județene Mototolea Galați.

Pânda 3/ Inspectoratul Județean pare să fi organizat de ceva timp detașamente de  pândă a oamenilor activi din presă,  hărțuindu-i ani în șir cu procese de presă chinuitoare, scumpe și mari consumatoare de timp

Miliția Liești trimisă în misiune a fost dublată de alte miliții trimise la interes de șeful Mototolea, în anumite etape ale proceselor conexe dosarului.

Astfel, la un moment dat, tropăiau nerăbdători să presteze la bară contra pârâtului jurnalist, un avocat din Tecuci, angajat de milițienii Macovei și Rubică, dar și doi juriști trimiși de Inspectoratul Județean Mototolea.

Probe irefutabile că acțiunea de răfuire cu jurnaliștii băgăreți a fost coordonată de șeful Mototolea sunt multe: martorii semianalfabeți și jenant părtinitori propuși de milițienii Macovei și Rubică sunt alți polițiști rurali, care nu se prezentau la pus mâna pe Biblie fără voie de la șeful cel mare; domiciliul ales de cei doi milițieni puși pe ciordit bani de la jurnaliști este inițial la secția de poliție rurală Liești, iar la etapele finale, chiar la sediul Inspectoratului Județean de Poliție Cornel Mototolea; furnizarea de informații publice privind cercetarea infracțiunilor de terorism de la Liești a fost pusă sub un embargou penibil;

Paranteză pentru orice om sănătos la cap. Polițistul ar putea fi aliatul natural al ziaristului, în surprinderea și demascarea infractorilor și asocierilor ce au ca scop comiterea de infracțiuni.

Și jurnalistul, și polițistul sunt oamenii unei vocații a ordinii publice, a siguranței cetățeanului, a răspunderii și moralității, a menținerii moravului public la standardul societății democratice durabile. Unul acționează, celălalt informează, unul pune la colț infractorul, celălalt îi devoalează ungherele cleioase ale gândirii perverse. Acestea ar putea fi limitele, convențiile, regulile colaborării polițist-jurnalist.

Pentru polițiștii Rubică și Macovei, regula tacită nu e și subînțeleasă. Pentru ei, regula forte este cea a milițianismului brutal, pervers, obscur, mafiot. Pentru ei, jurnalistul este infractorul periculos, ce trebuie demascat și exterminat.

Ziaristeroriștii 4/ Uraaa, victorie!, Miliția din Liești a identificat teroriștii din tărășenia incendierii caselor de țigani – muncitorii de presă de la Impact Est și Vox Tv!

Trecem peste manevrele penibile de la sediul Inspectoratului de Poliție Galați, cu cererile de audiență refuzate de inspectorul șef, cu răspunsurile premeditat simpliste ale purtătorului de cuvânt al IPJ,  subinspector de poliție Andreea-Delia Rogojină, după expirarea datei limită prevăzute de Lege (19 06 2016) și abia după insistențe la secretariatul instituției (cu răspuns antedatat ce  repetă șmecherește conținutul întrebării, ocolind în fapt răspunsul solicitat), ca să parcurgem alert etapele unui proces ce a durat patru ani (exemplu clasic de cumplită (a)celeritate de România), scopul nefiind rezolvarea cazului, ci tergiversarea și extenuarea combatanților.

Carevasăzică, întregul aparat polițienesc al județului și comunei Liești și corpul de procurori al Parchetului din Liești nu au reușit până astăzi, după șase ani,  să trimită în instanță dosarele de distrugere prin incendiere și dosarul infracțiunilor de amenințare prin folosirea unui pistol, dar alte organe și comandamente/comandanți au fost extrem de competente și rapide în deschiderea procesului care să pună căluș în gura presei.

Unelteleleii 5/ Tribunalul Galați s-a pronunțat în decembrie 2016. A respins ca nefiind fondată cererea de chemare în judecată a jurnalistului Silviu Vasilache și a publicației Impact-est

Era chiar și la mintea cocoșilor verzi din Miliția Liești, compusă din executanții (ca să nu le spunem uneltele) Macovei Cristian și Rubică Costel Marinel, că nu se putea face dovada relei credințe a pârâților jurnaliști, că nu se putea eluda conflictul din 2014, nestins nici în 2016 și nici astăzi. Culmea țicnelii a fost atinsă la capitolul „suferințe psihice și materiale, pricinuite polițiștilor-milițieni de apariția articolului din Impact”.

Cei doi, sau mai bine zis comandanții care i-au trimis la lupta contra presei nărăvașe, nu s-au putut screme de nici un argument forte care să demonstreze că există „suferință psihică prin înjosire socială, batjocură publică care pătează imaginea socială” a „batjocoriților”polițiști rurali de mai sus.

Notă specială pentru „martorii” la traumele și suferințele fizice și psihice ale menționaților milițieni. Cei doi colegi de muncă polițistă, Gurguiatu Benescu Ionel și Radu Mihai, au fost penibili, dar sinceri: polițiștii ciufuliți și ciufuți demascați în articol sunt în aceeași funcție, nu au fost sancționați iar colegii de poliție rurală nu se uită chiorâș la ei după ce ziaristul a observant că la Liești„ Statul de drept a luat poziţia de drepţi în faţa infractorilor”.

Până la judecarea respingerii apelului formulat de luzării Macovei și Rubică, s-a mai judecat și refuzul pârâtului cenzor IPJ Mototolea de a furniza informații publice despre cazul „Miliția Liești”. Instanța  a obligat pârâtul IPJ Galați să comunice doar unde se află la momentul respectiv dosarul de cercetare penală a incendierii caselor familiei Stănescu Istrate.

La alte chestiuni, a funcționat legea omertei, nu cea a furnizării de informații publice (Legea 544), subterfugiul suprem fiind clasic: orice cere ziaristul e despre date personale, e despre procedură, e despre mucles, … deci se exceptează de la liberul acces al cetățenilor. Curat democrație!

Inspectartorul 6/ Esențial este că milițienii Macovei și Rubică au fost puternic motivați să verse sânge de ziarist

Deci au trecut la scris Apel la ce a decis Tribunalul Galați.

Că Tribunalul apreciază eronat, că e nelegal și netemeinic când respinge, că onoarea, demnitatea și reputația lor de milițieni rămâne nereparată, deci e musai să primească  fiecare o pleașcă de 50 000 de euro.

Și mai esențial, până ce Curtea de Apel Galați s-a pus pe judecat apelul, polițiștii răvășiți de textul de ziar au fost oleacă avansați, adică au primit zăhărelul pentru slujul bine făcut.

Ne comunică inspectorul Delia Rogojină că în iulie 2017, adică la trei ani de la faptele de impotență crasă de la bariera Lieștilor, cei doi forțoși ai polițianismului rural erau avansați  în funcții: subcomisarul Macovei Cristian era în 2014 executant la Secția 3 poliție Rurală Liești, iar în 2017 urcase la nivelul împuternicit Șef de Secție-secția 3 Poliție Rurală Liești; subcomisarul de poliție Rubică Costel Marinel era în 2014 Șef de secție la Liești iar în 2017 se cățărase deja la nivelul de Șef de Secție la Secția 1 poliție din poliția Municipiului Galați. 

Curtea de Apel  Galați a detectat rapid că nu are cum activa răspunderea civilă delictuală, deoarece nu poate dovedi cumulativ patru elemente: fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția, raportul de cauzalitate fapta ilicită-principiu. Verdictul?  Respinge apelul ca nefondat la 13 septembrie 2017. Data este esențială, de aici curgea recursul vajnicilor nereparați Macovei și Rubică, dacă mai era cazul.

Ordonați, să trăiți! 7/ Să fie recurs!  Și a fost, căci unde-i ordin, milițiștii Macovei și Rubică se execută cu plăcere!

Comandantul acțiunii pe hărțuire a jurnaliștilor (nu putem să-i bănuim de așa o amploare a hățișurilor juridice pe milițienii executanți Macovei și Rubică) a aplicat faza următoare: recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Cauza încasării pleașcă a 100 000 de euro cerea eforturi, deci, să trăiți, am înțeles, șeful are întotdeauna dreptate!

Recursul a fost formulat în 23 noiembrie 2017, adică mult peste termenul legal de 30 de zile. Legea fiind doar pentru căței, dulăii au scos motive din colecția de cinisme și măgării de serviciu: au făcut „pierdută” o pagină din comunicarea către pârât, au invocat încălcarea regulilor de procedură, au pretextat că nu erau acasă când a venit poșta cu citația (ce penibil, ce abject!, apelanții reclamanți „uită” data următoarei ședințe de judecată?), etc.

Au comis o eroare tactică, dar au probat și un tupeu nesimțit: să ceri Înaltei Curți să constate că trec proba verității situații mincinoase pentru obținerea de foloase necuvenite, insinuând că două instanțe nu au luat în serios jurisprudența CEDO, probitatea Înaltei Curți și temeinicia Constituției României.

Și uite-așa, a mai trecut un an de întocmit motivări, cereri, întâmpinări, excepții și alte flotări și fonfleuri juridice, ca să dea treabă Înaltei Curți pe chestiunea casării deciziei și rejudecarea cauzei, chiar dacă timbrarea ridicolă era departe de valoarea pretențiilor.

Chichița era de domeniul grobianismului juridic, clocit de Curtea Constituțională dominată de oamenii PSD. Cum că cererile de reparații în bani până la 1 milion de lei nu se supun recursului, deci au încercat să anuleze decizia Curții de Apel de respingere a recursului din septembrie 2017.

Atacurții 8/ Nici nu ai fi bănuit că la vigilenta monitorizare a derbedeilor de presă, comandoul Macovei-Rubică  aplică și monitorizarea monitorului oficial al PSD. Bine țintit, prost ieșit!

Înalta Curte a izbit ciocanul: Decizia Curții de Apel nu se supune căii extraordinare de atac a recursului. Vasăzică, recursul – măciucă cu care milițienii Macovei-Rubică au vrut să pocnească în cap Curtea de Apel Galați, a lovit pe lângă. Fatalitate, și fără altă cale de atac.

A venit deci și ora astrală a rasolirii întregului monstru de înghițit jurnaliști. În 12 decembrie 2018, Curtea de Apel Galați, în complet compus din judecătorii Anne-Marie Nicoleta Manea și Irina Boldea  revine asupra cazului de contestație în anulare și îl respinge. Definitiv. A fost de față cu intervenții milițianul Macovei, dar n-a putut înfrânge tardivitatea de formulare de peste un an.

N-au mai fost invocate, dar s-au detectat ușor motivele: prostie, neglijență sau doar supraevaluare a capacităților intelectuale ale executanților din Miliția Liești – au încurcat termenele de exercitare ale căilor de atac.

Probabil că le era mintea doar la cei 50 000 de euro pe care urmau să-i extragă din salariile de minimis de supraviețuire ale muncitorilor de presă.

Sinistrorecluzionarea 9/ După șase ani de „lucrare”, dosarul distrugerii caselor din Liești are autori cunoscuți de toată lumea, dar încă neaudiați (e distanțare sanitară, ce naiba!!?)

și este plimbat între Poliția Galați, Poliția Liești, parchetul Liești și Parchetul Galați și iar de la capăt. Cele patru familii sinistrate din motive de terorism de clanuri țigănești (Istrati Stănescu și cei trei copii) stau de patru ani într-o comună din Prahova (Albești Paleologu), de teamă că vor fi omorâți dacă revin la Liești.

Justiția nu s-a pronunțat încă asupra ororilor comise la Liești în 2014, pentru că nu are ce judeca. Coteriile milițienești ale polițiștilor compromiși de la Liești dar și din Galați le refuză familiilor refugiate/sinistrate restabilirea drepturile cetățenești. Poliția din Liești le recomandă sinistraților: „Stați acolo, că stați bine!”.

Continuă bulibășeala feroce din instituțiile scorțoase ale statului, unde români cu aere de bulibașă acționează ca într-un stabor și flenduresc cum le trăsnește, drepturi și legi. S-a schimbat și încadrarea dosarului, de la „distrugere de bunuri” la „tulburarea ordinii și liniștii publice”.

Al treilea sau al patrulea procuror (Dan Păuleț) care a preluat dosarul distrugerii caselor cu autori prea bine cunoscuți, dar încă neaudiați a recunoscut în ianuarie 2017 că „ne lipsesc declarații ale făptașilor, aceștia se sustrag, va trebui aplicate o serie de metode combinate, ca să poată fi aduși cu orice preț. Nu sunt plecați din țară, sunt subterfugii…Că n-are avocați, se temporizează un pic cu tot felul de chichițe și subterfugii, care nu duc la nici o finalitate. Dar ce trebuie făcut, se va face! Vrem să dăm satisfacție și mass-media, trebuie să respect și ghidul… Trebuie să fie un echilibru. La Galați, protagonistul principal din partea Poliției este dl. comisar șef Oancea, de la Poliția Municipală, Biroul de Investigații Criminale. Polițiștii implicați (Macovei și Rubică) nu mai lucrează demult la dosar. Ei l-au plimbat cam mult de colo-colo, pe la Parchete și secții polițienești…”

După cinci luni, procurorul Păuleț a plecat de la Parchetul Liești, de dosar urma să se ocupe procurorul Stegărescu, care a rămas fără dosar exact când era gata-gata să-l trimită spre instanțe. Vigilenți până la limita cumetriilor, procurorii din Parchetul Galați au zis pas, e alertă de „probe insuficiente”.

De doi ani nădușește căutându-le al șaptelea procuror din caz, Cristian Lupu, deși prestase la dosar și al șaselea procuror, Rău. Noroc cu criza contravirusului, că mai are omu oleacă de răgaz, altfel… La Galați, comisarul Paul Grigore era enervat că sunt prea multe probe, așa că i s-a luat dosarul și fu dat spre (ex)terminare comisarului Daniel Ciurea, să le mai împuțineze…

După șase ani de la evenimentul de țicneală administrativă, socială, juridică și evident politică din țigănia Lieștilor, s-a pus de o liniște suspectă peste acest caz. La parchetul Liești, încă se mai lucrează la disjungeri de dosare din dosarul inițial, în timp ce autoritatea supremă în speța incendierii de case rămâne clanul Mihalache-Liuba și fiii (Moisă, Ferma, Busuioc și Oaia).

Deși au fost prezenți cam la tot ce s-a spart, distrus, incendiat și amenințat la Liești în 2014 toamna, nimeni nu-i întreabă nimic. Nu sunt chestionați nici martorii competenți de poliție rurală Dămăceanu, Macovei (culmea (in)competenței, și-a uitat aparatul foto la locul faptei) și Rubică, nici deputatul PNL George Scarlat, și nici pe veșnicul primar pesedisto-penelist Iulian Boț.

Apropo, de ce nu somează dl. primar Boț contribuabilii Stănescu cu casele arse/distruse să-și plătească de șase ani impozitele pe case??

Cățăraptorii 10/ Doar milițienii Macovei și Rubică sunt deasupra acestor mărunțișuri și chiclazuri comunale

Ei s-au cățărat oportun pe funcții la oraș, la Galați. Într-o știre de presă din anul 2019, îl regăsim pe Costel-Marinel Rubică, tocmai în poziția de inspector şef al Poliţiei Municipiului Galaţi,  detaşat de la Zona de responsabilitate 01 (aşa se numesc acum secţiile de poliţie) de nașul Marius Dobrea, cunoscut chiar așa, ca Nașul srl,  detaşat la rândul lui ca adjunct al inspectorului şef al IPJ Galaţi, Cornel Mototolea.

Deasupra tuturor acestor paradoxuri firești, Poliția Județeană Mototolea lucrează. Lucrează chiar și sub acoperire de miliție, mobilizată la lichidarea „bombardierilor” din presa  locală scăpată de sub control, aia care nu-l lasă pe devotatul Inspector Mototolea să se concentreze. De exemplu – la completarea declarațiilor de avere și de interese.

Prea „prins” săracu domn șef de poliție județeană Mototolea cu „lucrarea” dosarelor de urmărire a infractorilor din presă, a uitat că unde e lege, nu e tocmeală la completat sau nu respectivele declarații. Dovada e pe site și arată ca în captura de mai jos.

Ordinocrația 11/ E posibil să fi dat domn inspector un ordin: „declarație de avere și de interese, marș la secret!”

Recidivismul inspectorului Mototolea datează încă din 2018 (aflăm din Newsweek), când era deja Inspector Șef la IPJ Galați și Mototolea decide să își șteargă salariul pe care îl câștigă din declarația de avere, deși acest aspect este o ilegalitate.

Hopa! Contravenţie! se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 2.000 de lei“, potrivit Legii 76 din 2010. În fond, e un fleac, dacă în 2017 (ultimul an când a fost văzută public declarața de avere Mototolea inspector IPJ Galați) Mototolea încasa cam 2100 euro pe lună, azi e de presupus că bagă la teșchereaua de Inspector cam dublu, nu? (de vreo 8 ori decât un muncitor de presă bine plătit).

Cum nu se vede nimic la „declarații de avere” e posibil să fi dat domn inspector Mototolea un ordin: „declarație de avere și de interese, marș la secret!”

În rest, fiți încrezători, covidul trece, presa nu mai are principii tinerești heirupești („Înainte de a suna Salvarea, Pompierii și Poliția, anunță Presa!”), dormiți liniștiți, poliția monitorizează presa pentru siguranța dv., tinerii jurnaliști sunt în reeducare, se ghidează după principiul democrației înfrânate de Românica- „se poate cu presă liberă, dar merge mai  ales fără”.

Mie, pârâtului jurnalist care a supus testului credibilității și onestității niște instituții presupus de autoritate publică, convins că și presa câștigă credibilitate  doar punând interesul public mai presus decât ticăloșia instituțională, mi se face greață și silă când privesc înapoi. Patru ani de tensiune, hărțuire inutilă, timp și bani pierduți pentru apărare și pregătirea documentațiilor necesitate de procesul inutil și pervers, care au ținut blocată exprimarea liberă a anomaliilor justițiare ce afectau drepturile unor țigani, cetățeni cu drepturi  și obligații depline în fața legii.

Precis nu mai este actual nici principiul de acțiune al ziariștilor din anii 90 – „Dacă noi n-am scris despre cutare întâmplare, înseamnă că de fapt nu s-a întâmplat nimic!”, sau – dimpotrivă, e jenant de actual.

Dar realitatea crudă este că dacă tinerii aspiranți la o carieră în jurnalism nu dau năvală spre redacțiile presei de mâine (nu cea de facebook) se întâmplă din considerente de ezitări primordiale – nu s-au hotărât ce să încerce mai întâi în meseria de muncitor de presă: frica sau scârba?