Vremea trece, vremea vine, revendicările de terenuri au depășit suprafața României, dar sunt încă destui revendicatori și urmași ai marilor latifundiari, care, hocus-pocus, ies la bătaia tribunalului și a plesnelilor avocățești și notarărești când nu se mai așteaptă nimeni. Așteaptă-te cetățene, căci poa să se termine România de trei ori, revendicări au fost și vin până la sfârșitul lumii și la plesneala cea mare a anticorupților și mafioților de terenuri.

Ce mi-e 291 ha, ce mi-e 755 ha pentru Didel Bujeniță? Un fleac, i-a ciuruit!

Nu că ar fi adevărat, dar orișicât, Didel Bujeniță are apetit major pentru cauzele mari și grase. Deși n-am mai scris de mult , Didel Bujeniță a rezolvat imploziv-extensiv conflictul pe curtea din str. Domnească nr 64 cu familia Hurjui, prin mutarea familiei Hurjui la altă adresă. A terminat și alimentarea cu gaze și magaziile familiei Donose, din aceeași curte, adică a demolat și terorizat tot. A pierdut sclipitor o comasare de ternuri pe Faleză, dar a reușit să vândă genial un teren teleportat de dincolo de Dunăre, pe care se va construi un bilding cu multe etaje chiar pe Faleza care se pregătește să alunece în Dunăre. Și nu în ultimul rând, este fericitul beneficiar al scurgerii de bani publici(15 000 de euro lunar) de la bugetul municipal, pentru ca Primăria Stan să-și demonstreze incompetența și corupția și prostia administrativă până la capăt, în Grand Hotel de Vechiul Galați cu felinar roșu. Astea se petreceau în timp ce pregătea o lovitură măiastră la Agenția Domeniilor Statului, în urma căreia era cât pe ce ca tot orașul Tg Bujor și alte câteva sute de hectare din fosta moșie Golășei a boierului Dumitru Pastia să se numească Moșia Dudău-Bujeniță. Și încă nu e târziu să se întâmple și asta.Din câte au reușit să afle serviciile de interceptări de informații pentru interesul public, au fost două linii de atac la moșiile de la Tg Bujor ale latifundiarilor de altădată, amândouă prin procuristul avocat Didel Bujeniță și prin biroul notarial Claudiu Marina. Singurele diferențe între cele două acțiuni în revendicare sunt numărul de hectare la care se dădea lovitura. Acțiunea 95/121/2011 cerea de la Orașul Tg Bujor, Agenția Domeniilor Statului și Comisia Județeană de Fond Funciar Galați 291 de ha, iar acțiunea 8210/121/2011 cerea 755 ha. În rest, rețeta pare să fie trasă la un indigo de proastă calitate(dacă mai există indigo).

Revendicărie „procuristului”Didel sunt acțiunea proprietarului neposesor contra posesorului neproprietar

Ați înțeles cum se definește speța? Așa a clarificat-o judecătorul Florin Liviu Neculiță, care a respins toate excepțiile invocate în caz și a reținut esența: din totalul de 805 ha al moșiei, 50 ha au fost retrocedate. Au rămas 755 de ha, pentru care s-a solicitat revendicarea. Cele 705 ha rămase în bătaia revendicărilor încrucișate sunt în posesia și nu în proprietatea Agrogal. Pentru a decide, instanța a deliberat și a rămas în pronunțare de mai multe ori:17 01 2014 și 23 01 2014. Se constata următoarele: la 3 08 2011, Kurzeluk Alexandru Bogdan și Kurzeluk Daniel Kazimir au chemat în judecată pârâții Consiliul Local și Primăria Tg Bujor, pentru preluarea proprietății pe 755 ha. Cică ei ar fi fost urmașii latifundiarului boier Ventura Alexandru-Ioan. Dudău Bogdan Teodor cumpără drepturile litigioase prin BNP Raluca Elena Ciubotaru și plusează: să fie responsabile pentru teren în compensare Agenția Domeniilor Statului și Comisia Județeană de Fond Funciar Galați. Instanța admite cererea de intervenție a Agrogal, considerându-se că are dreptul de a-și apăra drepturile reieșite din regimul de concesiune asupra terenului. Respinge tot felul de excepții de la calitatea procesuală activă-pasivă, respinge prematuritatea acțiunii, inadmisibilitatea acțiunii și autorității de lucru judecat dar respinge și solicitarea reclamantului Dudău Teodor, ca neîntemeiată. Cu alte cuvinte, lovitura de tarla a grupului de revendicatori, reprezentați de procuristul Didel Bujeniță a eșuat. Deocamdată. A urmat apelul(31 07 2014), care vorbește despre soluție nelegală, despre vocație condiționată, despre admitere ocolită a excepției inadmisibilității, fractură logico-juridică a hotărârii, titluri exhibate, restitutio in integrum, tertium non datur, verus dominus, usus, jus fruendi si jus abutendi, etc. Concluzia? Exproprierea moșiei s-a realizat cu încălcarea constituției și a legilor proprietății de la momentul naționalizării, fapt ce conduce la concluzia că preluarea terenului agricol s-a realizat fără titlu.

Dacă nu sunt 755 ha, să fie măcar 291 ha?

Suntem în fața unor năuceli de documentare, la care părțile implicate nu prea au chef de lămuriri. Când îl întrebi pe Didel Bujeniță de pretențiile asupra moșiei Golășei, mormăie niște îngăimări, cum că el nu se judecă cu orașul Tg. Bujor, că pământul e prin altă parte, că are treabă doar cu ADS, etc. Nici Primarul de Tg Bujor nu știe mai multe, el nefiind Primar la momentul apariției revendicării. Știe însă că revendicarea s-a împotmolit, din cauză de revendicator fals. Cum adică fals? Să fi fost un urmaș de boier omorât în timp ce trăia? Glumim desigur, dar pretențiile revendicatorilor au bătaie lungă și lată, și se judecă de suficienți ani, încât ar fi cazul să știe ce vrea Didel procuristu de la Laurențiu primaru, nu?. Până vor fi cu informațiile la zi, să mai perplexăm cititoru curios cu încă niște suplimente de revendicări. Extragem dintr-o hârtie rătăcită pe holurile Tribunalului câteva chestii socoteli despre alte hectare de terenuri, cerute însă tot de dubleta Dudău-Bujeniță și tot de la tripleta Orașul Tg Bujor, ADS și Comisia de Fond Funciar. În 14 11 2011, Dudău Teodor, prin avocat Didel Bujeniță, cere obligarea pârâtului Orașul Tg Bujor să lase în proprietatea reclamantului cesionar Dudău Teodor 291 ha teren arabil, din moșia boierului Dumitru A Pastia. De data asta, la introducere a fost reclamant Mihai Florin Stamatiu, care a vândut drepturile sale către vânătorul de drepturi litigioase Teodor Dudău, la BNP Cornel Marina. Vasăzică, moștenitorul a vândut drepturile de succesiune lui Dudău, cu titlu oneros, adică cu obligația de a băga groaza în proprietarii neposesori. De data asta, erau îngroziți toți locuitorii orașului Tg Bujor, care aveau șansa să fie primul oraș care intra la grămadă pe moșia „boierului” avocat Bujeniță. Dacă revendicarea reușea, orășenii deveneau pălmași fără voie pe moșia „Umbrărești”, de 291 ha, naționalizată de statul comunist, prin legi și decrete din 1945 și 1959, de la defunctele Zoe Stamatiu, Ecaterina Mitran și Alexandra Mitran. Cererea de revendicare menționa că dacă statul„uzurpator” a înstrăinat moșia la terți, să intre în funcțiune despăgubirea în compensare. Valoarea terenului solicitat spre compensare a fost și ea precizată: 500 000 lei. Păzea, că vine următoarea mutare a moșierului Didel de „Golășei” la ADS!

Silviu VASILACHE