Republica Moldova trăiește o repetabilă dilemă.

Țara este prinsă în retorica alegerilor parlamentare, pentru că data de 30 noiembrie este mult mai mult decât un joc în care vor fi puse acele 101de locuri din legislativul țării. Rezultatele alegerilor vor demonstra spre ce ușă bat cetățenii moldoveni.

Pe fondul situației din Ucraina și în condițiile în care Ursul Sovietic își hrănește trimișii cu pâinea noastră, la noi la masă, Moldova poate rămâne prinsă în cătușele unui epoci cu iz de bolșevism.

Recent am fost acasă. M-am plimbat timp de câteva ore prin nordul și centrul țării, pentru a-mi mai potoli

dorul de câmpii, de râuri, dealuri și păduri. De la Chișinău până la Orhei, Sîngerei, Bălți, Florești și Soroca am numărat zeci de afișe electorale și am analizat slogane obositoare. Mă-nduram de Codrii dragi și mă-ntrebam dacă cei 26 de candidați din buletinul de vot, au plantat vreun copac, după ce și-au înălțat o mare de bannere și afișe electorale!

Am făcut exerciții cromatice, doar analizând roșul stătut și oploșit prea mulă vreme în capul statului, verdele pro-european, cu miros de contrabandă, albastrul preocupat de câteva ispite esențiale: Banca de Economii, Aeroportul, Moldtelecomul, Instituții de presă; dar și un alt amalgam de culori, gata să-ți domine mintea.

Politicienii noștri își schimbă după fiecare patru ani „blana”, dar „năravul ba.” De fiecare dată, candidații transformă campania electorală într-un bâlci tovărășesc. Fără prea multă jenă, încurajat de Partidul Patria, Partidul Socialiștilor sau de Partidul Comuniștilor, Estul urcă pe scenele de glorie ale țării, scenele pe care eroii neamului au luptat pentru libertate. De la Nordul pănă la Sudul țării, filantropul Renato Usatîi, spre exemplu, te invită la concertele vedetelor de la Moscova, în timp ce numele formațiunii politice pe care o conduce este Partidul PATRIA. Oare de la Moscova pornește patria noastră? 

 Pe aceeași dimensiune geografică, Partidul Comuniștilor nu are decât două soluții pentru Republica Moldova: prima este Vladimir Voronin, iar a doua este Rusia; o secere și un ciocan, luate la pachet. Spre Uniuni Vamale și Răsărituri Estice, ne împinge înverșunat și Partidul Socialiștilor, Partidul Comunist Reformator și Partidul Renașterea.

În tot acest ansamblu de nuanțe roșiatice se pierde viitorul unei țări, care a trecut prin mutilarea valorilor naționale. Pe acest fundal, apar și partidele de dreapta, orientate spre un viitor european. Cu siguranță spre asta tindem, însă în spatele acestor promisiuni se ascund zeci de ilegalități dispărute, dar neuitate.

Republica Moldova are nevoie de lideri care să readucă și să reunească oamenii acasă. Așteptăm să renască o țară cu o transparență continuă în justiție, în politică, în economie și în educație, vrem să avem instituții mass-media libere, vrem reforme și legături puternice între oamenii statului și cetățenii țării. Așteptăm oameni care vor spune stop sovietizării, rusificării şi deznaţionalizării populaţiei.

Pentru a începe și „țara noastră” avem nevoie de o implicare eficientă. Rezultatul alegerilor prezidențiale din România este cel mai potrivit exemplu de împiedicare a unui sistem al hoției. Datorită mediului online, s-a desfășurat o mobilizare eficientă a populației, iar acest scenariu poate fi preluat și peste Prut. Pionii guvernanților de la Chișinău încearcă să manipuleze și să deformeze o conștiință identitară. Cel mai mare eșec al Republicii Moldova ar fi reîntoarcerea în sânul unei epoci sovietice, cu parlamentari ce au „moravuri” de atac raider sau exeperiențe în mafia rusească.

Totul este să nu votăm pentru condiția de străin la noi acasă!